Biserica de piatră din Petrindu, atracţie pentru turişti din întreaga lume

Sebastian Olaru

O biserică de piatră veche de şapte secole din localitatea Petrindu, cu un tavan casetat cu picturi unicat la nivel european, realizate cu exact 300 de ani în urmă, este vizitată anual de turişti din întreaga Europă, dar şi din alte ţări mai îndepărtate, precum Japonia sau Australia.
Tencuită şi acoperită cu plăci de azbest în perioada comunistă, cu o imagine tristă precum perioda respectivă, biserica monument istoric a fost readusă la aspectul iniţial în principal datorită eforturilor preotului reformat Korosi Laszlo Ladislau, care slujeşte în parohia reformată din Petrindu încă din 1976.
Aparţinând comunei Cuzăplac, ce înregistra la ultimul recensământ mai puţin de 2.000 de locuitori, Petrindu este o mică localitate care numără în jur de 500 de suflete, din care 200 de ortodocşi români şi vreo 300 de reformaţi maghiari. O mână de oameni care, aşa cum spune şi preotul reformat Korosi Laszlo, trăiesc dintotdeauna în bună înţelegere.

Punctul de atracţie turistică a localităţii este, fără îndoială, biserica reformată, din piatră, construită cel mai probabil în secolele XIII-XIV, ce atrage anual turişti din întreaga lume, atât prin simplitatea ei austeră, cât şi prin casete de lemn pictate ce ornează tavanul, unice ca şi reprezentare grafică, în opinia preotului ce slujeşte aici.

‘După fereastra romanică de deasupra intrării de sud, se presupune că biserica noastră a fost construită în secolele XIII-XIV, dar forma actuală, în stil gotic, e din secolul al XV-lea. Iniţial a fost un aşezământ romano-catolic, devenind mai apoi parohie reformată. Casetele pictate de pe tavanul bisericii sunt unicat. Nu există nici în Transilvania, dar nici în Ungaria astfel de pictură a casetelor, aceasta fiind singura lucrare a artistului Zilahi Asztalos Istvan, realizată în 1713. Casetele sunt pictate cu ornamente florale în stil renascentist. În anii 1769-1770, când biserica a fost lărgită cu câte un metru pe latura dreaptă şi cea stângă, vestitul tâmplar şi pictor Umling Lorincz şi fiul său Janos au mai pictat trei rânduri de casete pe tavan şi casetele galeriilor. La ultima restaurare a casetelor, restauratorul a remarcat că unele dintre cele pictate iniţial de Zilahi au fost repictate de Umling. Enoriaşii l-au rugat să le repicteze, iar el a adăugat şi alte elemente. Animalele sau păsările, aşa cum apar pe aceste casete, nu apar în picturile lui Zilahi. Restauratorul a avut o idee inedită: parte de jos a casetelor a lăsat-o cu pictura lui Zilahi, iar partea de sus cu cea a lui Umling’, povesteşte preotul reformat din Petrindu.

Potrivit acestuia, biserica a fost readusă la aspectul din secolul XV abia în urmă cu 12 ani, printr-o restaurare finanţată de Ministerul Culturii.
‘Acum 12 ani am descoperit piatra, ce fusese toată tencuită. A fost tencuită în 1956 şi a fost acoperită cu plăci de azbest. Era groaznic, era foarte tristă, ca şi epoca respectivă. Am început lucrările de reabilitare imediat după 1989. Atunci am dat jos tencuiala până la înălţimea de un metru şi când am văzut ce pietre frumoase sunt, am făcut un alt proiect, ca să putem obţine finanţare şi am reuşit acum 12 ani să refacem şi exteriorul şi interiorul. Problema cea mai mare au fost întotdeauna banii. La început am primit o finanţare din Germania. Atunci am obţinut 7.500 de mărci, cu care am putut întări fundaţia bisericii. A doua finanţare a fost din Ungaria – 480.000 de forinţi, cu care am putut acoperi cu şindrilă biserica. După aceea, de la Ministerul Culturii am primit odată 25.000 de lei şi a doua oară 15.000 de lei şi cu asta am finalizat reabilitarea în exterior şi în interior, inclusiv casetele pictate’, afirmă sursa citată.

Biserica se remarcă şi prin orga datând din 1858 şi prin clopotniţa de lemn anexată, realizată în jurul anului 1700, cu o frumoasă poveste despre convieţuirea dintre românii şi maghiarii din micuţa comunitate, pe care preotul o rememorează cu nostalgie. ‘În Sălaj, doar la Sfăraş mai este aşa o biserică cu clopotniţă. Bisericile, majoritatea sunt construite cu turn pentru clopotniţă. Clopotniţa de lemn de aici are o poveste foarte frumoasă. În 1906 o grindă era foarte uzată. Aici de 250 de ani trăiesc laolaltă ortodocşii cu reformaţii. Un cetăţean de religie ortodoxă, ce avea ambii vecini maghiari, a oferit din pădurea lui lemn pentru o grindă. A dorit doar ca atunci când va muri să se tragă clopotele şi la biserica reformată’, spune Korosi Laszlo.
Eforturile de mai bine de 30 de ani ale preotului nu au rămas fără rezultat, chiar dacă enoriaşii, mulţi dintre ei bătrâni, urcă doar vara la bisericuţa de piatră situată pe o ridicătură de pământ. Turişti din toate ţările, în special din Ungaria şi Olanda, dar şi din Franţa, Spania, Belgia, Danemarca, precum şi Japonia sau Australia, vin însă, anual, pentru a admira clădirea monument istoric din Petrindu.